Găsesc scenele din coreia o stare normală a unui popor înfometat de toate: mâncare, informație, perspectivă. Nu că în moldova se trăiește în lux și la orice colț de stradă ar fi perspective, dar nici ca la ei nu e. De fapt, e vorba doar o patrime de popor, cealală parte e în capitalism și asta cu atât mai mult evidențiază problema.
Nu-i înțeleg pe cei impresionați de scenele din Coreia. La moartea lui Stalin moldovenii plângea la doar 9 ani de comunism, după acele deportări și foame.
Despre faptul că au plâns mi-ai povestit persoane cu IQ peste media de prin locurile noastre. Unii chiar nu-și închipuiau ce urmează, nu găseau nici o perspectivă.
PS: Mă bucur că bunicii mei nu au plâns, cel puțin pt că li s-a luat familiilor pământurile deținute, dar și că prea mulți proști aveau funcții de coducere, ceia ce era cam neplăcut pentru țăranii cândva înstăriți.
